Va anunt, pe aceasta cale, ca fac parte din cei 23% dintre romani care vor vota pentru suspendarea presedintelui Basescu. Din aceasta cauza mi-am atras adeseori antipatia multora, care nu prea inteleg concepte ca libertate de opinie, de exprimare sau democratie. Chiar daca as fi singurul anti-Basescu ar trebui sa-mi fie respectata optiunea. Revenind la oile noastre, la suspendare, am cateva comentarii succinte de facut, care nu sunt nicidecum o argumentatie completa in favoarea demiterii presedintelui suspendat. Cine citeste de ceva vreme articolele mele, a observat probabil ca antipatia mea fata de Traian Basescu nu e de ieri - de azi, ci are o istorie indelungata. In fine, nu voi mai zabovi si ma voi concentra asupra subiectelor ce trebuie abordate nu doar de mine, ci de intreaga societate romaneasca si, cu permisiunea Dvs., europeana. Privind obiectiv la campania lui Basescu, la promovarea acestuia, la “cosmetizarea” mediatica, spun, fara echivoc, ca e geniala. Nu cunosc exact “bucataria interna” a consilierilor presedintelui, dar cert e ca acestia au construit imaginea unui salvator, al unei persoane in lupta cu un dusman de temut, clasa politica corupta. Interesant e felul in care a creat Basescu acest dusman. El, exista sau nu, a fost compus, caramida cu caramida, de desele atacuri ale lui Basescu. Asemeni dictatorilor ca Hitler sau Mussolini, Traian Basescu a stiut sa manipuleze masele, proiectandu-le in subconstient ideea ca toti sunt hoti, banditi, ordinari, carora nu le pasa de popor. Fals! E aproape criminal sa generalizezi, in orice domeniu, mai ales in politica, acolo unde programele publice si sociale au un rol covarsitor! Ce e important e ca, repetand obsedant acelasi mesaj, a reusit sa-i hipnotizeze pe romani. Un alt avantaj e si faptul ca opozitia anti-Basescu nu a reusit sa creeze un contra-dusman la fel de puternic. Dusmanii acestora sunt cazuri izolate, slabe si fara vizibilitate. Dusmanul lui Basescu e un mamut ce inglobeaza Parlamentul, Guvernul, oligarhii, mass-media, moguli, acoliti etc. Fondul dusmanului basescian e consistent, are chip si poate fi usor injurat. Asta, pentru inceput.
Cu toate acestea, putem sa-l suspendam pe Basescu doar pentru ca a avut o strategie buna? Cu siguranta nu. Argumentatia trebuie sa continue. Si continua cu, cred eu, piesa de rezistenta: influentarea actului de justitie si a independentei magistratilor. Toata lumea isi aminteste cazul Pandrea, cand presedintele l-a felicitat pe magistratul Anton Pandrea pentru alegerea in fruntea CSM (Consiliul Superior al Magistraturii, forul suprem al magistratilor), chiar daca acesta nu isi lansase candidatura! Basescu s-a scos, facandu-si mea culpa, fiind penibil si declarand: “Am gresit, am gresit”. Nu e strigator la cer. Un alt lucru interesant e faptul ca se pare ca in seara dinaintea sedintei Basescu fusese informat ca nimeni nu vrea sa candideze la sefia CSM. Ce s-a gandid presedintele? Sa rezolve el problema! Ei bine, domnule viitor fost presedinte, acest lucru nu se poate intr-un stat de drept!
Cat despre capacitatea presedintelui nostru de a lucra in echipa… am serioase dubii. Este o persoana dificila, iar consultarile (obligatorii) cu partidele parlamentare nu prea au avut loc. Traian Basescu trebuie sa inteleaga ca a conduce o tara nu e ceva cu care sa te joci. Sunt in joc vietile a 22 de milioane de romani. Nu-si poate permite un presedinte (jucator, nejucator) sa aiba dusmani si sa nu colaboreze cu executivul. Iar atacurile constante la adresa Guvernului sunt incalificabile! Romania nu avea nevoie sa i se reproseze zilnic premierului Tariceanu faptul ca tara e condusa de oligarhi. Daca adaugam si partizanatul lui Basescu fata de PD, atunci chiar vorbim de incalcarea Constitutiei, in conditiile in care presedintele trebuie sa fie apolitic, chiar daca manifesta anumite “simpatii”. La capitolul PD, mai putem adauga si sforariile lui Basescu de a submina autoritatea premierului. Ministrii PD chiar au demonstrat ca nu stiu ce inseamna regulile bunului-simt! Din moment ce lucrezi intr-o echipa, nu te apuci sa critici pe cel care te conduce.
O alta problema ar fi caracterizarile acordate Parlamentului. Este de neconceput ca intr-un stat democratic Presedintele sa numeasca Parlamentul “o sandrama aflata in moarte clinica”! Parlamentul (bun, rau, cu oameni cu o probitate morala indoielnica) este institutia suprema a democratiei. Acest lucru nu il intelege Basescu, iar Parlamentul avea nevoie de o re-legitimare, drept urmare l-a suspendat pe Basescu. Ceea ce s-a repetat obsesiv pe toate canalele media a fost faptul ca CCR (Curtea Constitutionala a Romaniei) a dat aviz (de altfel consultativ) negativ suspendarii. Total fals! Curtea Constitutionala a declinat sa dea un raspuns, in conditiile in care faptele grave ale presedintelui Basescu nu au avut repercursiuni imediate la nivel national, european sau in politica internationala. Un alt lucru care nu a fost explicat a fost acela ca aceeasi Curte Constitutionala nu avea competente pe plan politic, ci strict juridic, deci decizia strict politica, de suspendare, revenea Parlamentului. In concluzie, respectand procedurile, Parlamentul a luat o decizie justificabila si onesta.
Lista actelor grave continua. In anul 2006, dupa scandalul Hayssam, presedintele de atunci, Traian Basescu, le-a cerut sefilor serviciilor secrete demisiile. Acesta este clar un abuz de putere si o incalcare a atributiilor sefului roman, din moment ce sefii SRI, SPP si STS sunt numiti si confirmati de Parlament. Serviciile secrete sunt subordonate Parlamentului si in niciun caz nu era legala o demisie in fata presedintelui! Apropo de servicii secrete, sa nu uitam de pachetul de legi promovat de Traian Basescu privind Securitatea Nationala, ce prevedea crearea Comunitatii Nationale de Informatii si care sporea puterile agentilor pana la a se erija in procurori! Nu mai comentez nimic asupra faptului ca presedintele NU are dreptul de initiativa legislativa, dreptul acesta fiind rezervat Executivului, Parlamentului sau facandu-se pe baza unor semnaturi din partea populatiei.
Urmeaza acum un punct forte: nimeni nu trebuie sa uite de celebrul biletel al lui Basescu adresat ministrului Codrut Seres, in care cerea solutionarea problemei ALRO Slatina. Un presedinte care semneaza memorii! E inadmisibil, e hilar si dramatic in acelasi timp. Ceea ce e si mai revoltator e seninatatea cu care recunoaste Traian Basescu acest lucru. Un lucru trebuie precizat in plus: pentru ca actul sau sa nu fie considerat trafic de influenta, e obligatoriu ca toate memoriile primite la Cotroceni sa fi fost redirectionate catre autoritatile competente, cu semnatura si “recomandarea” presedintelui! Ceea ce, trebuie sa recunoastem, e penibil.
Drumul nostru spre ilegalitatile si incalcarile grave ale Constitutiei facute de Dl. Traian Basescu continua! E frumos, nu? Ca in Alice in Tara Minunilor! Si… amintindu-mi de Alice, mi-am amintit de obsesia, de mania lui Basescu fata de secrete. Are nevoie, aproape ca de aer, sa asculte telefoane, sa stie ce a mai facut fiecare. Drept urmare, a cerut SRI-ului sa intercepteze convorbiri si sa stranga date despre persoane importante. Nu va simtiti ca in comunism? Ca tot l-a condamnat Traian Basescu anul trecut.
In politica externa a Romaniei, Traian Basescu s-a comportat neprofesionist si a reusit in doi ani sa distruga relatii contruite in sute de ani. Joaca de-a politica si joaca de-a presedintele a inceput din anul 2004, cand Basescu s-a adresat unui inalt oficial francez acuzandu-l ca “a venit sa-si ia tainul”, starnind reactii violente din partea autoritatilor de la Paris. Odata ajuns presedinte, Basescu nu s-a ferit adeseori sa incalce protocolul diplomatic si sa deterioreze relatiile bilaterale cu tari europene importante, ca Franta, Germania sau Rusia. Declarand Axa Wahington-Londra-Bucuresti, presedintele ales al romanilor a pus Romania intr-o situatie jenanta, dat fiind ca nici SUA si nici Marea Britanie nu prea ne-au bagat in seama. In plus, reamintind expresiile lui Basescu depre suptul la licurici mai mari si mai mici, pot spune ca acesta nu realizeaza ca el este citat in marile publicatii mondiale si declaratiile sale se afla pe mesele liderilor din intreaga lume. Mai apoi, nu cred sa fi existat un conducator atat de imbecil incat sa atace Federatia Rusa intr-un fel cum nu poate fi caracterizat. In momentul cand mari puteri europene si americane isi doresc sa se apropie de Rusia, pentru a exploata cat mai bine resursele energetice ale acesteia, in momentul cand relatiile diplomatice ruso-americane sunt reactivate, se trezeste un pitic care se vrea lider regional sa declare ca tarile din Balcani trebuie eliberate de influenta ruseasca si ca trebuie sa evitam ca Marea Neagra sa devina lac rusesc! Pe aceasta cale il anunt ceva pe Traian Basescu: Marea Neagra este lac rusesc! Fie ca va convine, fie ca nu! In rest, Romania nu a fost mai izolata ca acum niciodata. Publicatiile straine il considera pe Basescu un clovn specific Balcanilor, incapabil sa conduca un stat de drept!
Am enumerat mai sus cateva motive pentru care cred ca Basescu ar trebui demis. Nu sunt toate, insa sunt printre cele mai grave, in opinia mea. Cu toate acestea, cred ca nu ar fi cinstit fata de romani, daca nu as aminti faptul ca Basescu nu este intruchiparea Raului absolut. Unele din faptele sale merita amintite la categoria plusuri. Printre acestea as adauga condamnarea comunismului (care a beneficiat de un simulacru de Raport, creat tocmai de aceleasi personaje responsabile pentru radicalizarea societatii, gen Vladimir Tismaneanu si Horia Roman Patapievici, ai caror parinti au venit in Romania pe tancuri odata cu Armata Rosie) si desecretizarea unei parti a dosarelor CNSAS (care a avut un scop strict politic: acela de a elimina diversi adversari ai lui Traian Basescu-vezi cazul Mona Musca, cea care s-a apropiat in sindaje prea mult de presedintele suspendat, la capitolul incredere; un alt scop al desecretizarii a fost crearea impresiei unei societati in totalitate corupte de flagelul comunismului, de la intelectuali si profesori, pana la tarani, pentru ca Basescu sa apara ca unica persoana imaculata!).
In mare parte din lucrarile sale, Sir Karl Raimund Popper ne invata ca important la o democratie nu e neaparat calitatea conducerii (cine ne conduce), ci daca exista parghii ca in cazuri de abuz, respectiva conducere sa fie schimbata. Cred ca aceasta idee defineste foarte bine situatia noastra. Important nu e daca Basescu sau Tariceanu sunt persoane calificate pentru a conduce Romania, ci daca exista o institutie deasupra lor care sa le sanctioneze abaterile. S-a dovedit ca exista. Ea se numeste Parlament care, prin votul a 322 dintre componentii ei, si-a exprimat vointa si determinarea (politica sau legislativa) de a-l suspenda pe Traian Basescu. Poate ca astazi cei 322 sunt diabolizati de acelasi Basescu, dar trebuie sa intelegem ca e un pericol national ca o persoana cu o putere ca a presedintelui sa ceara dizolvarea Parlamentului! Indiferent de rezultatul Referendumului, Parlamentul nu se va auto-dizolva si nici nu va fi dizolvat! Nu exista nicio prevedere in acest sens si nu trebuie sa ne jucam cu focul intr-o tara ce a trecut prin atatea dictaturi si nu s-a lecuit! In continuare, Romania doreste sa fie condusa de o mana forte. Acest lucru nu se va intampla, atat timp cat vor exista cei 322. Romania este un stat de drept, in care cele trei puteri sunt: legislativul (in speta Parlamentul), executivul (Guvernul si pe alocuri Presedintele) si puterea judecatoreasca (independenta fata de primele doua).
Amintindu-mi de Octavian Paler si de dorinta lui de mai bine pentru tara, pot spune ca Romania merita mai mult. Exista oameni, printre noi, in partidele politice, in Parlament, peste tot, competenti si capabili sa gestioneze o functie ca cea de presedinte. Romania poate mai mult, iar credinta si speranta mea pentru acest lucru s-au manifestat in acest articol. Inainte de toate trebuie sa ne uitam in urma si sa ne intrebam: DA sau NU?